O viață mai bună pentru copiii din deșertul Chalbi – Kenya

Asociatia-Sharing-Love

“O viață mai bună”… fiecare dintre noi înțelege în alt mod această expresie. Este perfect normal, deoarece suntem diferiți, avem nevoi și așteptări diferite. Dar atunci când nu ai aproape nimic, chiar și un pahar de apă sau o bomboană poate însemna enorm de mult. Aceasta este, din păcate, situația copiilor din deșertul Chalbi, Kenya. Un pahar cu apă sau o lingură de mâncare poate însemna o nouă șansă la viață sau o viață mai bună.

Poate că vă întrebați de unde a apărut ideea acestui articol. Acum câteva săptămâni o prietenă a postat pe Facebook faptul că a adoptat la distanță un copil din Kenya. Mi s-a părut interesant și ciudat în același timp, dar am simțit că vreau și eu să ajut. M-am interesat și am aflat ca Asociația Sharing Love are un astfel de program social prin care sprijină copiii din deșertul Chalbi, nordul Kenyei. Se numește Safari Ya Upendo (Calea Iubirii) și oferă posibilitatea celor ce doresc, să ajute un copil cu suma de 10 euro/lună.

Sincer, ce facem noi astăzi cu 10 euro? Mergem într-un supermarket de unde plecăm cu 3-4 produse, sau ieșim la un suc cu prietenii fără să ne ajungă această sumă. Pentru ei poate însemna TOTUL.

Asociatia-Sharing-Love-01

Astfel, am luat legatură cu Matilda Andrici de la asociație care mi-a oferit mai multe detalii și mi-a trimis fotografii cu o parte dintre copii. De atunci a intrat în viață noastră o fetiță de numai 5 anișori, dintr-o familie săracă, pe nume Kame Idi Gurra, pe care îmi va face plăcere să o ajut cu 10 euro/lună.

Kame- Idi-Gurra-Kenya

Este o adopție la distanță, dar pentru familiile de acolo reprezintă un ajutor real. Lună de lună copiii primesc un bilet de la centrul misionar din deșert, prin intermediul căruia pot merge la magazin să-și cumpere mâncare, îmbrăcăminte, încălțăminte sau alte lucruri necesare. Bucuria se citește pe chipul lor de fiecare dată și le sunt recunoscători părinților adoptivi pentru că se gândesc și la ei.

Asociatia-Sharing-Love-02

Asociatia-Sharing-Love-03

Asociatia-Sharing-Love-04

Am văzut lucrurile acestea pe Facebook – este creat un event cu numele Safari Ya Upendo, unde, dacă vă uitați la postările anterioare, veți regăsi fotografii și filmulețe cu copiii atunci când primeau ajutorul sau mergeau la magazin.

Asociatia-Sharing-Love-05

Asociatia-Sharing-Love-06

Asociatia-Sharing-Love-07

Asociatia-Sharing-Love-08

Asociatia-Sharing-Love-09

Din păcate, ne stă în caracter să fim sceptici, mai ales datorită faptului că se întâmplă lucruri mai puțin plăcute în țara noastră, dar acum, eu personal, am simțit din prima clipă că vreau să ajut.

Postez acest articol în ideea în care ar putea fi și alți doritori care încă nu au aflat. În momentul de față, sunt peste 200 de copii adoptați, dar încă 500 așteaptă să se gândească cineva și la ei și să le întindă o mână de ajutor.

Asociatia-Sharing-Love-10

Asociatia-Sharing-Love-11

Asociatia-Sharing-Love-13

Asociatia-Sharing-Love-14

Nu îi cunosc personal pe cei de la asociație, dar din conversațiile avute cu Matilda mi-am dat seama că este o persoană deosebită. A mers în Kenya cu familia de mai multe ori pentru a cunoaște situația și oamenii de acolo și a-i ajuta cât mai mult cu putință. A înfruntat teama de scorpioni, șerpi sau boli precum malarie, drumul anevoios și temperatura extremă, condițiile nu tocmai ușoare pentru a oferi o nouă speranță familiilor sărace. De-a lungul timpului, au reușit să inaugureze câteva grădinițe sau să aducă rezervoare de apă, au cântat, au dansat și s-au rugat împreună cu acei oameni simpli, dar cu privirea senină și care împart totul cu familiile lor.

Asociatia-Sharing-Love-19

Asociatia-Sharing-Love-18

Se spune că mai demult un copil a primit o bomboană și a fugit acasă pentru a o mânca împreună cu frații săi. Cred ca avem multe de învățat din acea istorisire. Când vezi cum este viața acolo, îți dai seama cât ești de bogat de fapt… deși oamenii din deșert poate sunt mai bogați sufletește decât noi. Poate că ar fi momentul să prețuim ceea ce avem și să încetăm să-i mai criticăm pe cei de lângă noi.

Asociatia-Sharing-Love-15

Pentru finalul articolului, am rugat-o pe Matilda să-și facă puțin timp și să ne răspundă la câteva întrebări. Enjoy!

1. Cum a început totul?
Totul a început în anul 2008, într-o zi de duminică când ne aflam în biserica natală și un preot misionar povestea copiilor de la noi despre copiii din deșert. Printre altele, a povestit o întâmplare care a declanșat în mine ceva special. A spus povestea unui copil care a primit o bomboană și în loc să o mănânce a luat-o la fugă spre casă. Atunci, părintele l-a strigat și l-a întrebat de ce fuge… Copilul i-a răspuns că merge să împartă bomboana cu frățiorii lui, șase la număr. Am vorbit cu preotul și am acceptat să avem grijă de o tânără din Maikona pe nume Hillo care avea probleme mari de sănătate. Apoi, ne-am implicat tot mai mult în situația lor. Fiica mea Maria Luisa și nepoata mea Francesca mai înregistrau, din când în când câte un album muzical și atunci ne-a venit ideea de a face ceva pentru ei. I-am propus părintelui Eugen și așa am lansat în primăvara anului 2009 primul album muzical din seria celor patru care au urmat de-a lungul anilor, sub numele SĂ DĂRUIM IUBIRE. S-au vândut zeci de mii de exemplare, iar cu banii strânși s-au făcut diverse proiecte necesare oamenilor de acolo. S-au aprovizionat grădinițe cu rezervoare de apă, s-au construit grădinițe, cinci la număr, cea mai recentă fiind Neverland Children’s Home construită în zona Dibba Okotu (Maikona), în memoria lui Michael Jackson. Însă grădinița de suflet rămâne cea din Toricha, o zonă de nomazi care s-a sedentarizat datorită acestei grădinițe. Aș putea să spun că fetele au dat naștere acestui sat unde astă vară a fost amplasată și plasma pe care David Alexandru (micuțul Picasso din Iași) a dăruit-o copiilor de acolo.

Asociatia-Sharing-Love-12

2. Când ai mers pentru prima dată în Kenya și ce impact a avut asupra ta?
Mi-am dorit enorm de mult să ajung, atât de mult încât nu au contat poveștile despre conflictele tribale, șerpi sau scorpioni ale acelora care au ajuns înaintea mea acolo. Nu știu să explic de ce mi-am dorit atât de mult, îmi amintesc doar că știam deja că trebuie să ajung acolo. Cand am ajuns, am rămas profund mișcată de situația grea a oamenilor, mai ales a copiilor. Îmi era greu să accept că un copil de cinci sau șase ani poate să parcurgă zeci de kilometri pe jos, călcând desculț peste pietroaiele crăpate de fierbințeala soarelui… iar pe sub ele (nu glumesc) mișunau scorpioni și șerpi. Mi-era milă de ei să-i văd cu bidoanele în spate cărând apă în cătunele lor. Voiam să-i ajutăm însă eram conștienți că singuri mare lucru nu putem face. Am stat o lună de zile și am colindat deșertul în lung și în lat căutând nomazii… Îmi doream să-i cunosc. Dincolo de această neputință de a-i ajuta, experiența a fost fantastică, ne-am simțit ca acasă printre ei. Știam deja că acesta este drumul meu. Prima dată am mers cu fiica mea în varstă de nouă ani, cu nepoata de unsprezece și cu părinții ei.

Asociatia-Sharing-Love-23

3. Descrie în câteva cuvinte viața oamenilor de acolo.
Majoritatea oamenilor sunt nomazi, prin urmare au o viață nomadă. Bărbații merg cu turmele de capre sau de cămile (dromaderi) în căutare de hrană, iar femeile cresc copiii. Averea lor sunt copiii și animalele. Bărbații au prioritate în toate aspectele vieții, acolo predomină patriarhatul. Când se naște un băiat tot satul este în sărbătoare. Tribul Gabra, apoi Borana sunt cele mai răspândite în deșertul Chalbi. Mai sunt și alte triburi mai puțin numeroase printre care Wata. Oamenii trăiesc în corturi tradiționale făcute din crengi și piei de animale. Hrana de bază este getheri, un amestec din mălai și fasole sau orez. În deșert există mai multe religii, cea mai răspândită fiind cea creștină, apoi musulmană și animistă. Cea mai mare sărbătoare este Soryo, sacrificu de animale. În jurul acestei sărbători se desfășoară toată viața lor socială, culturală și religioasă.

Asociatia-Sharing-Love-20

Asociatia-Sharing-Love-21

Asociatia-Sharing-Love-22

4. Ce te-a impresionat cel mai mult?
Pacea oamenilor și bucuria de a trăi. Salutul cel mai popular este ‘Nagheni badada” care înseamnă “Cum este pacea ta?”. Nu am întâlnit oamnei invidioși sau răutăcioși. Nu am văzut oameni triști sau supărați pe faptul că poate nu au mâncat nimic. Cei care sunt din acelasi trib se consideră frați între ei. Dacă cineva moare este firesc ca rudele să aibă grijă de copii. Nu am văzut niciun copil abandonat.

Asociatia-Sharing-Love-24

5. De ce ti-a fost cel mai teamă cât timp ai stat în deșert?
De șerpi și scorpioni. Nu m-am temut de boli. Inițial am făcut tratament preventiv pentru malarie și vaccinul contra febrei galbene, apoi am mers mereu fără a ne imuniza. Sau o făceam, dar altfel… la nivel mental și spiritual. Copiii noștri au stat mereu cu copiii de acolo, au mâncat împreună și niciodată nu și-au făcut probleme de acest gen. Mereu a funcționat bine.

Asociatia-Sharing-Love-25

6. Iți este dor de Kenya?
Mereu, în special de copii și de săracii de la cantină.

7. Cum și când a luat naștere Asociația Sharing Love?
A luat naștere în urma activităților desfășurate de programul Să dăruim iubire inițiat de Francesca și Maria Luisa. Asociația Sharing Love a fost înființată în ianuarie, 2014.

8. Ce proiecte sunt în desfășurare?
În acești aproape doi ani, am desfășurat mai multe proiecte. Printre cele mai importante au fost turneele organizate în Italia și Mexic cu scopul de a-i ajuta, turneul cu fratii 3T (nepoții lui Michael Jackson) în Italia, All in your name – un proiect realizat în colaborare cu Comitetul Michael Jackson din Italia în urma căruia s-a construit grădinița Neverland Children’s Home. Alte proiecte: Un dar de Crăciun pe care îl demarăm în fiecare an în pragul sărbătorilor de iarnă, Zorii unei lumi noi – proiect școlar prin care unui grup de elevi sau studenți li s-au sponsorizat studiile (acest proiect îl vom relua din ianuarie). Actual avem două programe sociale: Adopția la distanță SAFARI YA UPENDO – Calea Iubirii și prânzul săracilor MKATE WETU – Pâinea noastră.

Asociatia-Sharing-Love-16

9. Povestește-ne puțin despre proiectul Safari Ya Upendo (Calea Iubirii).
Este un program care vine în sprijinul copiilor din deșert. Practic, se ajută un copil cu 10 euro pe lună, bani care sunt transformați în alimente, hăinuțe, încălțăminte, rechizite și alte lucruri necesare lor. Lunar postăm poze în evenimentul creat online pentru ca părinții să-și vadă copiii. Colaborăm cu misiunea româna din Maikona. Pagina misiunii este Maikona Parish, administrată de preotul misionar Eugen Blaj care trăiește de aproape 15 ani acolo. Adopția se publică în eveniment printr-un certificat personalizat.

Asociatia-Sharing-Love-17

10. Ce planuri ai pentru viitor în ceea ce privește asociația?
Îmi doresc ca asociația Sharing Love să se preocupe tot mai mult de oamenii de lângă noi și de pretutindeni. Să generăm tot mai multă iubire în jurul nostru.

copii-kenya

9 comments to O viață mai bună pentru copiii din deșertul Chalbi – Kenya

Lasă un comentariu

 

 

 

*