Dacă ești în șomaj în România și te gândești să îți cauți un loc de muncă în alt stat din Uniunea Europeană, nu trebuie să renunți la indemnizație. Poți continua să o primești pentru o perioadă de trei luni, cu posibilitatea de prelungire până la șase luni. Totul depinde de respectarea unor proceduri administrative și de obținerea unui document cheie: formularul U2.
Primul pas se face obligatoriu înainte de plecarea din țară. Pentru a putea beneficia de transferul indemnizației, trebuie să fii deja înregistrat ca șomer și să fi rămas la dispoziția serviciului de ocupare din România pentru cel puțin patru săptămâni de la intrarea în șomaj. În anumite situații, se pot acorda excepții de la această regulă, dar numai cu aprobarea instituției competente.
Odată ajuns în țara de destinație, timpul este esențial. Ai la dispoziție un termen strict de șapte zile pentru a te înregistra la serviciul public de ocupare local. Acest termen se calculează de la data la care ai încetat să mai fii la dispoziția autorităților din România. La înregistrare trebuie să prezinți formularul U2 obținut anterior. Din acel moment, plata indemnizației continuă, dar ești obligat să respecți regulile de control și verificare ale statului respectiv, exact ca un șomer local, și să demonstrezi că ești în căutare activă de muncă.
Valoarea indemnizației rămâne aceeași, fiind plătită în continuare de statul român. Perioada standard pentru care se acordă transferul este de trei luni. Prelungirea până la șase luni nu este automată și necesită o aprobare. Aici intervine și o capcană importantă: dacă nu reușești să te angajezi și nu te întorci în România înainte de expirarea perioadei aprobate în formular, riști să pierzi dreptul la restul prestațiilor de șomaj.
În contextul pieței muncii din România, unde în iunie 2026 rata șomajului era de 6,3%, față de media europeană de 6,0%, această facilitate este relevantă. La acea dată, din 30.409 locuri de muncă vacante, 16.101 erau pentru persoane fără studii sau cu studii primare/gimnaziale și doar 1.994 pentru cele cu studii superioare.
Pe lângă formularul U2, care era cunoscut anterior sub denumirea E303, mai există un document relevant pentru cei care lucrează în străinătate: formularul U1. Acesta are un alt scop, fiind folosit la întoarcerea în România. Potrivit News24, formularul U1 certifică perioadele în care o persoană a lucrat și a fost asigurată într-un alt stat membru, informații luate în calcul de autoritățile române pentru stabilirea dreptului la șomaj în țară.
