Cum se explorează Salzburg pe urmele The Sound Of Music, de la noul muzeu la turul de trei ore cu bicicleta

Pavilionul Sound of Music din Salzburg
Pavilionul Sound of Music din Salzburg - Imagine ilustrativă - Blogdecalatorii

O călătorie la Salzburg, în Austria, pe urmele The Sound Of Music include acum și un muzeu dedicat filmului și familiei von Trapp. Sound Of Music Salzburg s-a deschis la sfârșitul lui septembrie, pe domeniul Palatului Hellbrunn. Vizita poate continua prin oraș cu bicicleta, iar excursiile din împrejurimi duc la un muzeu de miniaturi pe munte și la pajiștea unde Maria îi învață pe copii să cânte.

Filmul cu Julie Andrews și Christopher Plummer a avut premiera în martie 1965, a câștigat cinci premii Oscar și atrage anual peste 350.000 de vizitatori la locurile sale de filmare, potrivit Channelnewsasia. În Salzburg, însă, mulți localnici nu îl văzuseră ani la rând, iar unii dintre cei care îl cunoșteau îl considerau kitsch hollywoodian.

La Hellbrunn, foișorul original se află aproape de muzeu

Palatul Hellbrunn datează din secolul al XVII-lea. Pe domeniul său, un pavilion de vânătoare și o clădire destinată trăsurilor au fost restaurate pentru expoziție. De aici sunt doar câteva minute de mers pe jos până la foișorul original în care Liesl și Rolf dansează în timpul furtunii.

În interior, o replică a foișorului funcționează ca sală de proiecție la 360 de grade. Secvența Sixteen Going On Seventeen are sunet care înconjoară vizitatorii și efecte de vânt și ploaie la ferestre. Spațiul permite și mișcarea pe muzică, asemenea personajelor.

Prima încăpere proiectează pe un ecran uriaș scena de început, cu Julie Andrews rotindu-se pe munte. Alte imagini provin chiar de pe platoul de filmare: Nicholas Hammond, interpretul lui Friedrich, le-a înregistrat cu aparatul primit când a împlinit 14 ani, în timpul producției.

Clădirea pentru trăsuri urmărește transformarea poveștii în spectacol: memoriile Mariei din 1949, un film german, musicalul creat de Rodgers și Hammerstein pentru Broadway în 1959 și ecranizarea regizată de Robert Wise.

O încăpere roz găzduiește colecția admiratorului olandez Roger Pluijm. Muzeul a obținut de la el peste 2.500 de obiecte în 2024: înregistrări pe casete și discuri video, unele cu titluri japoneze, afișe și coperte de discuri muzicale. Pe un ecran, Pluijm prezintă câteva dintre piesele preferate, inclusiv o machetă a bisericii din Mondsee, unde a fost filmată nunta.

Turul cu bicicleta leagă grădinile de palate și abație

Fraulein Maria’s Bicycle Tours organizează o plimbare ghidată de trei ore prin Salzburg. Bicicletele poartă nume asociate filmului, între ele Julie Andrews. Traseul include străzile pavate din centrul vechi, o urcare spre abație și porțiuni prin pajiști.

Opririle turului descris urmează această succesiune:

  • Mirabell Gardens, la treptele pe care se încheie secvența Do-Re-Mi.
  • Fântâna din Residenzplatz, unde Maria stropește apa în timpul melodiei I Have Confidence.
  • Nonnberg Abbey, cu turla roșie în formă de bulb. Aici se urcă pe bicicletă, iar dimineața devreme se pot auzi călugărițele cântând.
  • Malul aflat vizavi de Palatul Leopoldskron. Lacul apare în scena în care Maria și copiii cad din barcă la întoarcerea Căpitanului.
  • Muzeul de pe domeniul Hellbrunn, unde se încheie circuitul.

Potrivit relatării Channel News Asia, Santino, ghid australian și profesor în învățământul primar, a interpretat cândva rolul lui Rolf într-o producție locală. Însoțește plimbarea cu cântece și detalii despre film, iar la școală folosește muzica inclusiv la lecțiile de matematică. Printre anecdotele sale se află și porecla The Sound Of Mucus, pe care Christopher Plummer i-ar fi dat-o filmului fiindcă îl considera prea dulceag.

În oraș există și o variantă de seară: Salzburg Marionette Theatre are propria montare The Sound Of Music, una dintre producțiile sale cele mai populare. Magazinele Moser și Salzburger Heimatwerk vând îmbrăcăminte tradițională pentru cei care vor să adopte stilul costumelor din film.

St Gilgen și Werfen oferă două excursii diferite

Drumul din Salzburg până la St Gilgen durează 45 de minute în excursia organizată de Panorama Tours. Compania a transportat echipa de filmare în 1964. Satul de pe malul lacului apare în imaginile de început ale filmului.

Din St Gilgen se urcă pe Zwolferhorn cu telecabina. Sus se află Von Trapp Family Mini Museum, deschis în luna mai, cu miniaturi ale membrilor familiei și ale cabanei lor din Vermont. De pe munte se văd lacurile și parapantiștii care zboară deasupra lor.

La Werfen, la 40 km sud de Salzburg, excursia presupune mers pe jos. Poteca Do-Re-Mi urcă aproximativ 1,5 km prin pădure și ajunge la pajiștea unde Maria le predă copiilor lecția de muzică în timpul unui picnic.

Pe drum sunt instalații interactive: roți care pot fi învârtite și puncte unde pot fi pornite melodii. Ghidul audio este narat de Nicholas Hammond. Actorul își amintește filmările din Austria ca pe intrarea într-o carte de basme, iar revenirile la Salzburg îl duc cu gândul la copilărie.

Etajul muzeului separă istoria familiei de scenariul filmului

La Hellbrunn, povestea reală a familiei von Trapp ocupă etajul. Georg von Trapp, fost comandant de submarin în marina austro-ungară, este descris ca un tată atent, împovărat de pierderea primei soții, Agathe, și, ulterior, a averii, nu ca disciplinarul cu fluier din film.

Maria a venit ca guvernantă în 1925 și s-a căsătorit cu el doi ani mai târziu, probabil și din considerente practice. După pierderea banilor, familia a primit chiriași și a format un cor cu ajutorul capelanului său. Corul avea să susțină turnee de succes.

Georg s-a opus naziștilor și a refuzat să servească în marina germană după anexarea Austriei. Plecarea familiei în 1938 s-a făcut legal, cu trenul spre Italia, nu peste munți. Destinația finală a fost Statele Unite.

Un punct de audiție amenajat în spiritul Crăciunului permite ascultarea înregistrărilor formației Trapp Family Singers. Aici, vocile membrilor familiei pot fi auzite separat de coloana sonoră a filmului.

Povestea continuă la proprietatea familiei din Vermont

Familia s-a stabilit în 1942 la Stowe, în Vermont, unde lacurile și pădurile îi aminteau de Austria. Kristina von Trapp, nepoata Mariei și a Căpitanului, conduce astăzi von Trapp Family Lodge and Resort, o proprietate de 1.052 de hectare.

Balcoanele sculptate, turnul clopotniței acoperit cu șindrilă, șnițelul și berea produsă acolo păstrează legătura cu Austria. Oaspeții practică schi fond iarna, iar vara fac drumeții și merg cu bicicleta pe munte. Muzica rămâne prezentă pe proprietate.

Kristina o descrie pe Maria ca strictă, dar bună și generoasă cu angajații și oaspeții; de la ea a învățat să fie gazdă. În copilărie, munca în hotel i se părea obișnuită, fiindcă hotelurile din Stowe erau administrate de familii.

A văzut filmul la 11 sau 12 ani și nu și-a recunoscut viața în el, considerând familia de pe ecran o versiune dintr-un univers paralel. Amploarea celebrității numelui a înțeles-o la 20 de ani, în sudul statului Chile, când necunoscuți l-au recunoscut pe cardul său.

Deschiderea a reunit actorii și descendenții familiei

La întâlnirea de la Leopoldskron au participat patru dintre interpreții copiilor: Nicholas Hammond, Duane Chase, care l-a jucat pe Kurt, Kym Karath, interpreta lui Gretl, și Debbie Turner, interpreta Martei. Alături de descendenții von Trapp, au urmărit zeci de copii în costume tradiționale dansând pe Do-Re-Mi.

La ceremonia de la Salzburg State Theatre, co-curatorul Matthias Bergsmann a explicat dificultatea de a reprezenta corect atât legenda cinematografică, cât și istoria familiei. Pregătirea muzeului a presupus ani de selecție a documentelor și obținerea drepturilor de utilizare.

Hammond a citit o scrisoare de la Julie Andrews, care împlinise 91 de ani. Actrița a pus longevitatea poveștii înaintea succesului comercial și a amintit că totul a pornit de la o familie reală, într-un moment istoric întunecat. Elisabeth von Trapp, nepoată a familiei, a susținut un moment muzical solo.

Printre vizitatorii veniți pentru deschidere s-a aflat Mireille Bohnen, din Anvers, Belgia, în vârstă de 67 de ani. Crescută în preajma cinematografului unde lucra bunica sa, i-a scris Mariei în anii 1970, după ce aflase că locuia la Stowe, și a primit o carte poștală cu autograf. Astăzi le arată filmul nepoatelor în fiecare Crăciun.