Delos, insula din Ciclade aflată la câțiva kilometri de Mykonos, se scufundă cu aproape un centimetru pe an. Pentru situl arheologic grec, creșterea nivelului relativ al mării înseamnă că vestigiile aflate aproape de apă și unele trasee de vizitare ar putea fi inundate.
Ritmul scufundării rezultă din cercetările realizate de Academia din Atena, Observatorul Național din Atena și Eforatul Antichităților din Ciclade, prezentate de Forbes.ro. Specialiștii proiectează o creștere a nivelului relativ al mării, adică a nivelului apei față de uscat, de până la 28 de centimetri până în 2050 și de până la 87 de centimetri până la finalul secolului.
Din Mykonos, călătoria cu vaporul durează mai puțin de o oră. La capătul traversării se află o insulă de aproximativ cinci kilometri lungime și puțin peste un kilometru lățime, unde se păstrează temple, piețe, porturi, locuințe și sanctuare ale unui oraș antic mediteranean.
Proiecțiile privesc inclusiv traseele de vizitare
Schimbările climatice și creșterea nivelului mării amenință îndeosebi construcțiile antice aflate la mică altitudine. Structurile portuare deja afectate de apă ar putea ajunge complet sub valuri.
Specialiștii anticipează trei schimbări ale sitului:
- Retragerea țărmului.
- Extinderea zonelor umede.
- Inundarea unor trasee de vizitare.
Acestea sunt evoluții proiectate pentru viitor. Afectarea de către apă a unor structuri portuare este, în schimb, deja o realitate.
Originalele de la Terasa Leilor se păstrează în muzeu
O vizită pe Delos pune alături monumentele religioase și urmele vieții cotidiene. Cartierele rezidențiale, conservate aproape intact, păstrează case cu curți înconjurate de colonade și mozaicuri din perioada de prosperitate elenistică.
Printre reperele sitului se află:
- Sanctuarul lui Apollo, unde era păstrat tezaurul comun al cetăților membre.
- Terasa Leilor, șirul de lei din marmură ridicat de locuitorii insulei Naxos de-a lungul unui vechi traseu ceremonial. Statuile simbolizau puterea și protecția sanctuarului. Originalele sunt expuse în muzeul de pe Delos; în sit se află replici.
- Teatrul monumental, ale cărui urme sunt încă vizibile și care putea primi mii de spectatori.
- Casa lui Dionysos și Casa Delfinilor, două locuințe cu mozaicuri păstrate. În prima, zeul vinului este înfățișat călărind o felină; în a doua apar creaturi marine și figuri înaripate.
- Sanctuarele dedicate zeităților egiptene, siriene și levantine, mărturii ale comunităților care s-au întâlnit în portul antic.
Mitul nașterii lui Apollo a făcut din Delos un loc de pelerinaj
În Antichitate, Delos era considerată: „cea mai sacră dintre toate insulele”. Grecii vedeau aici locul nașterii lui Apollo, zeul luminii, al muzicii și al profeției, iar pelerinii traversau Marea Egee pentru a ajunge în centrul spiritual al lumii ioniene.
Potrivit mitologiei grecești, insula fusese un pământ plutitor până când zeița Leto, urmărită de mânia Herei, a găsit aici adăpost pentru a-și naște copiii. În schimb, ar fi promis că Delos va rămâne ancorată pentru totdeauna și că fiul său îi va aduce faimă și prosperitate.
Imnul homeric dedicat lui Apollo așază nașterea zeului lângă Muntele Kynthos, un palmier sacru și apele râului Inopos. Aceste locuri au intrat astfel în geografia sacră a insulei.
Pe Delos există urme de locuire din mileniul al III-lea î.Hr.: în epoca bronzului, comunitățile ocupau zona Muntelui Kynthos. Mai târziu, în perioada miceniană, insula era un mic centru maritim legat de rețelele de comerț din Marea Egee.
Ascensiunea religioasă a început în epoca fierului. În jurul anului 1100 î.Hr., comunitățile ioniene au transformat insula într-un centru de cult important, iar sanctuarul a adunat populații din numeroase insule ale Cicladelor. Orașele-stat grecești au ridicat aici temple, altare și monumente prin care își arătau bogăția și influența.
Portul fără taxe a atras negustori din întreaga Mediterană
Poziția insulei între Grecia continentală, Asia Mică și Creta a înlesnit schimburile comerciale și culturale. Influența Atenei i-a dat și un rol politic: în secolul al V-lea î.Hr., Delos a găzduit sediul Ligii Deliene, alianță militară înființată pentru apărarea lumii grecești împotriva perșilor.
După intervențiile Romei, declararea portului ca zonă liberă de taxe a accelerat comerțul. Negustori din Grecia, Italia, Egipt, Siria și Levant au făcut din insulă unul dintre centrele comerciale active ale Mediteranei, cu o populație diversă și locuințe ale căror decorațiuni se păstrează astăzi.
Declinul a început în secolul I î.Hr., după atacurile forțelor aliate regelui Mithridates al VI-lea. Insula a fost devastată, comerțul s-a mutat spre alte porturi, iar importanța ei a scăzut treptat.
Delos a rămas locuită în perioada romană și în epoca creștină timpurie, fără să își recapete prosperitatea, apoi a fost abandonată pentru multă vreme. Valoarea ansamblului arheologic a fost recunoscută în 1990, când insula a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.
