La prima vedere, o casă de 1 euro în Italia poate părea începutul unei vieți noi într-un loc însorit. Pentru Meredith Tabbone, din Chicago, această idee a fost legată de Sambuca di Sicilia, localitate din Sicilia din care străbunicul ei plecase spre Statele Unite în 1902. A plătit 1 euro pentru locuință, însă renovarea a ajuns la 446.000 de dolari, adică aproximativ 380.000 de euro.
Diferența dintre planul inițial și costul final a fost foarte mare. Meredith pornise cu un buget de aproximativ 40.000 de dolari, dar suma finală a fost de peste zece ori mai mare. Nici lucrările nu au fost rapide. Renovarea a durat aproximativ trei ani și jumătate, ceea ce arată că un astfel de proiect cere timp, răbdare și resurse financiare consistente.
În cazul programului italian „ Case de 1 euro ”, prețul simbolic al achiziției este doar primul pas. De regulă, cumpărătorii trebuie să își asume renovarea proprietății și finalizarea lucrărilor într-un termen stabilit. Din acest motiv, întrebarea esențială nu este cât costă casa la cumpărare, ci dacă întregul proiect poate fi susținut până la capăt.
Meredith a ales Sambuca di Sicilia tocmai datorită legăturii de familie. A vrut să redea viață unei proprietăți din locul din care plecase străbunicul ei. Totuși, încărcătura emoțională nu a schimbat starea imobilului. Ea a descris situația fără echivoc: „Starea proprietății era, în cel mai bun caz, dezastruoasă.”
Aici apare și partea practică a unei astfel de achiziții. O casă veche dintr-un sat inclus într-un program de repopulare poate avea nevoie de mult mai mult decât lucrări de finisaj. În afară de ziduri și acoperiș, apar costuri cu taxele notariale, proiectele tehnice, autorizațiile, materialele și manopera. Potrivit Lyla, specialiștii din imobiliare avertizează că investiția totală poate ajunge la zeci sau chiar sute de mii de euro, chiar dacă achiziția pornește de la 1 euro.
Pentru cei tentați de o astfel de idee, primul criteriu de analiză este bugetul complet, nu prețul de cumpărare. Cazul lui Meredith, cu 446.000 de dolari cheltuiți pentru o casă luată cu 1 euro, arată clar disproporția dintre anunț și realitate. Al doilea criteriu este timpul. Trei ani și jumătate de renovare înseamnă un angajament pe termen lung, nu o mutare rapidă.
Programul „Case de 1 euro” a fost lansat pentru a salva sate afectate de depopulare, inclusiv în Sicilia, Sardinia, Calabria și Molise. Asta înseamnă că nu este vorba doar despre cumpărarea unei locuințe într-un decor atrăgător, ci și despre implicarea într-o comunitate care încearcă să rămână vie.
După renovare, Meredith intenționează să petreacă aproximativ patru luni pe an în Italia. Așadar, nu este vorba despre o simplă casă de vacanță, ci despre o viață împărțită între Chicago și Sambuca di Sicilia. Mai mult, ea a spus că, după moartea sa, proprietatea va fi donată comunității locale. Povestea ei arată limpede că o casă de 1 euro poate însemna, în realitate, 446.000 de dolari și trei ani și jumătate de șantier.
