Ținutul Buzăului susține o excursie de weekend care leagă Vulcanii Noroioși, Focul Viu de la Lopătari și trovanții de la Ulmet de gastronomia locală, conform Cancan.ro. Cele trei atracții au explicații geologice diferite. Gazele împing noroiul la suprafață, alimentează flăcări sau, în cazul pietrelor, lasă loc unei istorii despre nisip, minerale și eroziune.
Teritoriul face parte din Rețeaua Geoparcurilor Globale UNESCO din 2022 și ocupă aproximativ 1.036 de kilometri pătrați în zona de Curbură a Carpaților. La suprafață se pot descoperi urmele a aproximativ 40 de milioane de ani de istorie a Pământului. Pe lângă fenomenele întâlnite la aceste obiective, regiunea are izvoare mineralizate, sare, chihlimbar și manifestări naturale ale petrolului.
Flăcările de lângă Terca depind de gaze și de vreme
La Focul Viu de la Lopătari, în apropierea satului Terca, flăcările se ridică prin crăpăturile pământului. Combustibilul lor este metanul, un gaz natural care migrează spre suprafață de la adâncimi de aproximativ trei kilometri. Odată aprins, gazul care continuă să iasă din subsol întreține focul.
Rezervația geologică ocupă aproximativ 0,03 hectare, adică în jur de 300 de metri pătrați. În anumite condiții, flăcările pot atinge un metru, însă înălțimea lor variază în funcție de debitul gazelor și de vreme. Aspectul locului se schimbă odată cu aceste condiții naturale.
Pentru o vizită contează și faptul că focul se poate stinge. O scădere a cantității de gaz care ajunge la suprafață, ploaia sau vântul pot întrerupe arderea. Gazul poate continua să iasă prin fisuri chiar și după dispariția flăcărilor, iar focul poate reapărea ulterior.
Numele atracției nu înseamnă că aceleași flăcări ard fără întrerupere de sute ori mii de ani. Nici explicația populară a aprinderii gazelor prin frecare nu reprezintă o certitudine științifică. Mecanismul documentat privește deplasarea gazului prin scoarță și alimentarea flăcărilor după aprindere.
În tradiția satului, fenomenul are o altă poveste. Un balaur cu mai multe capete ar fi terorizat Terca și ar fi aruncat foc pe nări. Legenda spune că un viteaz numit Munteanul s-ar fi luptat cu el două zile și două nopți, până când ar fi reușit să-i taie capetele.
Acestea ar fi căzut în locuri diferite, iar din punctele respective ar ieși flăcările văzute astăzi. Povestea balaurului aparține folclorului local, în care oamenii au încercat să explice focul ieșit din pământ.
La Ulmet, eroziunea a scos la vedere nisipul întărit
În apropierea satului Ulmet, comuna Bozioru, se află trovanții, formațiuni de piatră rezultate prin cimentarea naturală a nisipului. Sunt cunoscuți sub numele de „Pietrele Vii” sau „Babele de la Ulmet” și se găsesc într-un peisaj de pădure.
Unele pietre sunt rotunde, altele alungite ori îngemănate, iar câteva ajung la dimensiuni de câțiva metri. Contururile lor au fost asemănate cu ciuperci, animale, coloane, farfurii, nave și personaje fantastice. Impresia că ies direct din pământ a alimentat și poveștile despre creșterea lor.
Formarea acestor pietre începe cu nisipuri depuse în urmă cu aproximativ 14 milioane de ani. Ulterior, apa bogată în minerale a circulat prin sedimente, adică prin straturile de material depus, și a legat granulele de nisip în anumite porțiuni. Astfel au apărut zone mai rezistente în interiorul unor depozite mai moi.
Eroziunea a îndepărtat treptat materialul din jur. Părțile întărite au rămas expuse, cu formele care atrag astăzi vizitatorii. Trovanții nu sunt organisme și nu cresc asemenea plantelor; aspectul lor ține de aceste procese geologice.
Și aici, explicația naturală este însoțită de legende. Unele povești locale vorbesc despre spirite ascunse în pietre, altele despre legături cu lumea de dincolo. Sunt interpretări populare ale formelor întâlnite în pădure, distincte de felul în care s-au format rocile.
Vulcanii Noroioși se găsesc în mai multe areale
La Vulcanii Noroioși, peisajul are pământ cenușiu, șanțuri și vegetație rară. În cratere apar bule de gaz, iar noroiul se revarsă lent. Suprafața este remodelată de aceste scurgeri, care lasă depuneri și schimbă relieful din jurul punctelor active.
În subsol nu există magmă care să urce și să producă lavă. Gazele naturale provenite din rezervoare subterane de hidrocarburi, adică acumulări de petrol și gaze, antrenează apă și material argilos. Amestecul este împins prin fisurile scoarței, ajunge afară și se depune. Prin acumulare, noroiul construiește conurile asemănătoare unor vulcani în miniatură.
Denumirea atracției acoperă patru areale, cu întinderi și manifestări diferite:
- Pâclele Mari au un platou de aproximativ 22 de hectare și numeroase conuri active. Este zona cea mai cunoscută.
- Pâclele Mici se întind pe aproximativ 10 hectare, cu numeroase conuri, cratere și suprafețe modelate de scurgerile de noroi.
- Beciu are numeroase puncte prin care gazele și noroiul ies la suprafață.
- Zona „La Fierbători” are puncte de ieșire a gazelor și noroiului, care contribuie la varietatea peisajului.
Zona Pleșcoi și Berca leagă vizita de preparatele locale
O excursie care include vulcanii se poate completa cu o oprire în zona Pleșcoi și Berca. Cârnații de Pleșcoi au la bază carne de oaie, uneori amestecată cu vită, și sunt condimentați cu usturoi și ardei iute.
Produsul are Indicație Geografică Protejată la nivelul Uniunii Europene, recunoaștere a legăturii sale cu regiunea. În jurul faimei cârnaților s-a format și povestea potrivit căreia Napoleon i-ar fi gustat și ar fi luat câteva kilograme cu el. Aceasta este o legendă locală, nu un episod istoric documentat.
Oferta gastronomică a județului cuprinde produse și preparate asociate atât zonelor de deal, cât și celor de munte:
- Babicul de Buzău este un produs crud-uscat, condimentat și picant.
- Ghiudemul se numără printre produsele reprezentative ale zonei.
- Pastrama de oaie completează preparatele locale din carne.
- Bulzul se întâlnește în meniurile din zonele de deal și de munte.
- Preparatele din carne de oaie fac parte din gastronomia acestor zone.
- Cașcavalul de Penteleu este legat de partea montană a județului.
- Vinurile din zona Pietroasele continuă tradiția viticolă locală.
În orașul Buzău, covrigii au o tradiție de peste două secole și sunt un simbol gastronomic local. Varianta tradițională este mică și crocantă. Covrigii au fost vânduți inclusiv înșirați pe sfoară, practică rămasă asociată vechilor covrigari buzoieni.
Actualizat pe 18 septembrie la 12:52: Ținutul Buzăului, inclus în Rețeaua Geoparcurilor Globale UNESCO, reunește trei atracții geologice neobișnuite: Vulcanii Noroioși, Focul Viu de la Lopătari și trovanții de la Ulmet.
