O eventuală încheiere a conflictului dintre SUA și Iran nu va rezolva criza energetică, avertizează analiștii. Dimpotrivă, distorsiunile pieței vor persista, iar rezervele de țiței sunt pe cale să se epuizeze, ceea ce ar putea duce la o penurie reală de combustibil și la prețuri record în această vară.
Normalizarea este departe
Chiar dacă investitorii au reacționat pozitiv la știrile privind un posibil acord de pace, experții în energie sunt mult mai rezervați. O revenire la normalitate a piețelor petroliere este, în opinia lor, nerealistă pe termen scurt. Jeff Currie, director de strategie la Energy Pathways de la Carlyle, a subliniat că daunele provocate pieței se vor resimți pe termen mediu. El a explicat că transportatorii și asigurătorii au nevoie de timp pentru a-și recăpăta încrederea în siguranța rutelor din Strâmtoarea Hormuz. „Asta înseamnă minim trei luni”, a spus Currie despre impactul persistent al războiului.
Penuria reală bate la ușă
Currie a explicat că situația actuală din SUA și Europa reprezintă mai degrabă un deficit acoperit din rezervele strategice, nu o penurie în adevăratul sens al cuvântului. Numai că, odată ce aceste rezerve se vor epuiza, va începe o criză veritabilă. Primele produse care s-ar putea epuiza ar fi distilatele și combustibilul pentru avioane. „Este bătut în cuie, punct”, a afirmat Currie despre iminența acestei crize, chiar dacă războiul s-ar opri astăzi. „Va dura atât de mult să repornim totul încât acele inventare vor continua să scadă.”
Iar stocurile de petrol erau deja în scădere în anumite zone din Asia. Conform unei analize Financiarul, firma de cercetare HFI Research anticipează că SUA ar putea rămâne fără stocuri „tampon” de produse petroliere în două săptămâni, iar cele de țiței s-ar putea epuiza în opt săptămâni. E drept că estimările variază, dar direcția este aceeași. Rezervele din Europa ar putea atinge „fundul rezervoarelor” în luna mai, în timp ce SUA ar putea rămâne fără rezerve până la 4 iulie.
V-ați gândit vreodată cum ar arăta o astfel de criză?
Zboruri anulate și efecte în lanț
Specialiștii sunt deosebit de îngrijorați de perspectiva epuizării combustibilului pentru avioane (jet fuel). Christopher Hodge, economist șef la Natixis CIB Americas, a remarcat că o astfel de penurie ar fi extrem de inflaționistă. El a adăugat că „consecințele mai ample probabil nu se vor limita la industriile de călătorii”.
Hai să vedem ce înseamnă asta, pe bune. „Gospodăriile care plătesc mai mult pentru biletele de avion, benzină sau bunuri livrate au mai puține venituri de cheltuit în altă parte”, a declarat Hodge. „Asta înseamnă că categoriile discreționare, restaurantele, agrementul, bunurile de retail, divertismentul și serviciile neesențiale ar putea înregistra o cerere mai slabă și o putere de preț mai mică în timp.”
Brett Massimino, de la Virginia Commonwealth University, a completat tabloul sumbru. „Vedem deja prețurile la motorină la 6,00 dolari sau mai mult pe galon în SUA”, a spus el. „Prețurile mai mari la motorină se regăsesc în aproape fiecare produs pe care îl cumpără un consumator, deoarece este o componentă vitală a agriculturii, producției și transportului.” Goldman Sachs a estimat că stocurile de combustibil pentru avioane din Europa ar putea scădea sub pragul critic de 23 de zile până în iunie, ceea ce ar putea duce la anularea multor zboruri. Matt Smith, director la Kpler, a confirmat pericolul: „Jetul este primul care cedează. Asia este prima regiune, dar se va răspândi pe tot globul”.
Prețuri de peste 150 de dolari pe baril
prețurile ar putea rămâne ridicate pentru o perioadă considerabilă. Chiar dacă petrolul Brent (reperul internațional pentru prețul țițeiului) a scăzut pentru scurt timp la 97 de dolari pe baril, a revenit rapid peste pragul de 100 de dolari. HFI Research a prezis un „efect de undă” pe piețe, pe măsură ce penuria va declanșa cumpărături de panică. Firma estimează că prețurile petrolului vor depăși vârful din 2008, ajungând la peste 150 de dolari pe baril.
Chris Whalen, președintele Whalen Global Advisors, a avertizat că impactul inflaționist ar putea persista ani de zile, chiar dacă Strâmtoarea Hormuz s-ar deschide mâine. Infrastructura energetică distrusă în regiune va necesita timp și investiții masive pentru a fi reconstruită. „Vorbim de luni sau ani, în funcție de amploarea pagubelor”, a concluzionat Whalen.
