Sistemul energetic național este sub o presiune uriașă, iar acest lucru se vede direct în buzunarele tuturor. Prețul mediu al energiei electrice tranzacționate pe 7 mai, cu livrare pentru ziua următoare, a urcat la un nivel amețitor de 761 de lei pe MWh în Piața pentru Ziua Următoare (PZU) de la București. Cifrele sunt de-a dreptul alarmante.
Un record negativ pe continent
Vorbim, practic, de 144 de euro pentru un MWh. Această valoare plasează România pe primul loc în Europa la costul energiei, un record negativ de care nu ne mândrim. Tarifele de la noi depășesc masiv cotațiile din Europa Centrală și sunt cu mult peste cele din țările vecine cu care suntem interconectați. Doar Ungaria se apropie de nivelul nostru, cu un preț de 140 de euro pe MWh. E drept că statul vecin este un importator net de electricitate, având un deficit structural.
Numai că la noi, problema derivă dintr-un cumul de factori interni și o serie de opriri tehnice neașteptate.
Fluctuații extreme între zi și noapte
Dincolo de media zilnică, volatilitatea prețurilor pe intervale orare este extremă. În jurul orei 14:00, când panourile fotovoltaice produc masiv, prețul coboară la un minim de 331 de lei pentru un MWh. Dar situația se schimbă dramatic după apusul soarelui. Aproape de miezul nopții, când aportul solar este zero și consumul rămâne ridicat, costul explodează la un vârf de 1.633 de lei pentru un MWh.
Această situație ne obligă să importăm masiv. Potrivit datelor analizate de Financiarul, România ajunge să tragă din Bulgaria, prin mecanismul de cuplare a piețelor, o putere orară de până la 2.200 MW în ultima parte a zilei. Interesant este că o parte din acest volum pleacă mai departe spre Ungaria. La prânz, când avem excedent solar, exportăm curent ieftin la sud de Dunăre. Bulgarii îl stochează inteligent (având o capacitate uriașă de 8.000 MWh în baterii) și ni-l vând înapoi seara, la prețuri maxime, exact când sistemul nostru este în dificultate.
Cascadă de avarii și opriri planificate
V-ați gândit vreodată cât de fragil este de fapt echilibrul sistemului energetic național în lipsa soarelui? În aceste zile, producția internă suferă din cauza unei serii de indisponibilități tehnice. O unitate vitală de 700 MW de la centrala nucleară Cernavodă este oprită până la finalul lunii din cauza unei avarii bruște la un transformator. Și asta nu e tot. Celălalt reactor nuclear va intra în revizie programată în doar câteva zile, lăsând un gol și mai mare.
Nici sectorul pe gaze nu stă mai bine. Centrala modernă de la Brazi a Petrom, cu o putere de 860 MW, funcționează la jumătate din capacitate până pe 30 iunie, fiind vorba de o oprire planificată. În Capitală, la CET Vest, o capacitate de 186 MW este oprită până în august pentru reparații capitale după incendiul de luna trecută. Iar la CET Sud, alte două grupuri de câte 100 MW sunt scoase din funcțiune, unul planificat, celălalt din cauza unei avarii.
Cărbunele și hidroenergia, sub presiune
Lista problemelor continuă. Singurul grup funcțional de la centrala Romgaz din Iernut (cu o putere de 188 MW) este oprit până la finele lunii pentru remedierea unei defecțiuni. Nici cărbunele nu poate compensa. La Turceni, un grup de 300 MW este scos din uz din cauza unui cazan spart, iar la Râul Mare, un grup hidro de 100 MW a fost oprit temporar.
Până la urmă, cine ține sistemul în viață?
Baza producției rămâne pe umerii centralelor Hidroelectrica și ai parcurilor fotovoltaice, dar numai pe timpul zilei. O mică gură de oxigen este așteptată vineri din partea sectorului eolian. Prognozele indică o producție constantă de aproximativ 510 MW de la turbinele de vânt, care va mai atenua presiunea uriașă de pe piața spot în orele de vârf.
