La Kayaköy, în provincia Muğla din sud-vestul Turciei, turiștii pot merge printre locuințe abandonate și biserici, pe străzile unei comunități strămutate. Vizita are însă o limită: interiorul Bisericii de Sus are acces restricționat, din cauza stării construcției, care citează CNN Travel.
Așezarea, numită odinioară Levissi, se găsește aproape de Marea Egee. Înainte de depopulare, număra aproximativ 2.500 de case și cel puțin 10.000 de oameni. Cei mai mulți erau greci de credință creștină ortodoxă.
De ce au fost obligați locuitorii să plece?
Viața locală se sprijinea pe comerț și meșteșuguri. Comunitatea greacă trăia alături de agricultorii turci musulmani din vecinătate, iar orașul avea piețe, școli și biserici. Sfârșitul războiului greco-turc, în 1922, a încheiat perioada de prosperitate a localității.
În anul următor, 1923, Grecia și Turcia au decis un schimb de populație obligatoriu. Ortodocșii greci aflați pe teritoriul turc trebuiau să se mute în Grecia; musulmanii care locuiau în Grecia urmau să ajungă în Turcia. Pentru comunitatea greacă din Kayaköy, asta a însemnat plecarea impusă și abandonarea caselor în care familiile trăiseră de generații.
Aysun Ekiz, ai cărei bunici făceau parte dintre puținii turci rămași în localitate, povestește despre despărțire prin amintirile lor. Oamenii plângeau și refuzau să accepte că trebuie să plece. Unele familii și-au încredințat copiii unor prieteni turci, cu speranța că aveau să revină. Plecau fără certitudinea că își vor revedea locuințele.
De ce nu au rămas nici noii veniți?
Autoritățile au încercat să repopuleze așezarea cu turci musulmani veniți din Kavala, în Grecia. Mulți au plecat însă la rândul lor, fiindcă nu s-au adaptat vieții de aici.
Mărturiile locale invocă două dificultăți: amplasarea locuințelor pe pantele abrupte ale văii și, pentru unii dintre noii locuitori, culoarea albastră a pereților. Vopseaua avea o explicație în credințele comunității: se considera că albastrul îndepărta șerpii și scorpionii.
Depopularea a lăsat clădirile să se degradeze. Ploile, furtunile și cutremurele au grăbit distrugerea: numeroase acoperișuri au dispărut, unele ziduri au căzut, iar vegetația a crescut printre ruine. Localitatea a rămas aproape nelocuită mai bine de un secol.
Ce se poate vedea printre ruine?
Străduțele înguste duc printre construcții care păstrează urme ale vieții de dinaintea strămutării. Printre reperele vizitei se află:
- Vechea școală și fântâna localității.
- Bisericile ridicate de greci, între care Biserica de Sus, cu ziduri roz și bolți la interior.
- Cisternele păstrate în multe dintre case, folosite cândva pentru depozitarea apei.
Așezarea nu dispunea de alimentare modernă cu apă. Apa de băut era adusă cu ajutorul măgarilor. De pe înălțimile din apropiere, priveliștea cuprinde ruinele și apele Mării Egee.
Lângă intrarea în localitatea abandonată funcționează micul restaurant al familiei lui Aysun Ekiz. Ea vinde vizitatorilor bijuterii lucrate manual.
